Drumul spre cantina (n.r. bomba de periferie) a decurs lin, cu mici emotii la traversarea liniei de tramvai. Odata ajunsi ne-am asezat linstiti la coada in mirosul  de mancare aproape comestibila. In fata mai existau  2 muncitori bineinteles rupti in bot inca de la 12:00, miezul zilei, ca asa e moda pa santierele patriei. Mie mi-e frica sa nu cumva sa merg linistit pe strada intr-o zi si sa ma trezesc cu un carlig de macara peste cap… . In fine asta e alta placinta. Deci muncitori rupti in mufa la coada, da? Ajung astia  la casa sa dea comanda. Va prezint dialogul ce a urmat:

“M(muncitori) : – Sarumainile. Da’ cu doamna Geta ce s-a intamplat, nu mai lucreaza aicea? “

“C(casiera) : - Aaa…pai doamna Geta lucreaza la alt proiect.” 

-Deci sa avem pardon ca doamna Geta e pe alt proiect, a fost promovata la departamentul oua batute…sau e in echipa de ciorbe si supe la cazan..nu la plic ca pana acum. Vinde varza a la Cluj facuta ca la Faurei pe peron dar in alta dugheana, dea ? Implementeaza ciocanele de pui cu piure ..cadeodata si din cartofi,  la alte circuri…