Buna dimineata tuturor!

Luni dimineata este de la natura groaznica. Dupa un weekend in care ne-am odihnit si am intreprins numai activitati placute vine ziua de luni care te ridica fortat din pat sa te indrepti spre scarbiciu. Cu toate astea, gasesti ultimele puteri sa te ridici si sa incepi o noua saptamana. Dar vai…te uiti pe geam si esti coplesit de vremea intunecata si ploiasa de afara si parca somnul isi reintra in drepturi. TOTUSI…iti spui “Nu-i nimic, o sa pot sa o fac si pe asta!:)”. Apoi te urci in masina si zici…e ok…merg cu masina. Pornesti si dupa putin timp ajungi in intersectie. Intai, normal, te intrebi de ce stai asa mult pe loc si de ce vezi in zare culoarea verde a semaforului aparand si disparand iar la tine nu se intampla nimic. Apoi iti dai seama:” Aaaaaa…ploua, lumea s-a intors din vacanta de dupa Summit-ul Nato si le era dor sa conduca. Ok, am mai trait dimineti din astea.” Apoi, te linistesti si continui sa stai…si sa stai…si sa stai…si IAR sa stai…pana realizezi ca, de fapt, doar STAI. Au trecut 10 minute si tu tot STAAAAAAAAAAAIIII! Te dai batut si iti spui” Nu-i nimic…mai am o sansa…sunt aproape de casa, imi parchez frumos masina, am scapat si de grija locului de parcare pe ziua de azi si ma duc cu metroul.’ Zis si facut, iti aduni cam ultimele puteri si te indrepti spre metrou. La metrou, in shimb, dai de alte surprize…si acolo e aglomeratie, oamenii sunt nervosi, te imping, vor sa urce CU ORICE PRET in metrou chiar daca nu mai au loc, oamenilor li se face rau dar nimanui nu ii pasa si, in fine, cand crezi ca ai scapat, ajungi la scari. Asteptand sa urci, constati iarasi cu stupoare ca e foarte, foarte multa lume si ca mai ai mult de stat si la coada asta. E nebunie, metrourile vin in continuare, parca nepasandu-le ca nu mai e loc pe peron pentru inca o mie de oameni, care filmeaza, urla si ameninta ca vor da imaginile la ziar. Cred ca am prins cam 4 metrouri(2 intr-o directie si 2 in cealalta) pana am reusit sa ajung la scari. Spiritele se incing si acolo dar simtind ca sunt deja aproape de victorie nu imi mai pasa si ma zbat cu ultimele forte sa ajung sus.

Ce mai pot sa spun? E o dimineata “obisnuita” pentru o zi de luni ploioasa, ar spune unii dar eu doar am simtit nevoia sa ma descarc. De mult nu am mai trait asa senzatii tari…ROMANESTI!